Adâncul munte pasii mi-i înalta

Si-i dulce rug tamaie-mprastiind

Sunt oarba ,Doamne, pasii mi-i învata

Sa nu strivesc sub cearcane priviri…

Si umple-mi cu taceri pocalul 

Dezleaga-le cu aspru glas de vin

În limba cea uitata si de taina

Doar nerostirile mi se cuvin…

Durând durere dorul nu mai doare

Da-mi Doamne umbra aripii de-argint

Sa-mi scriu povestea muritoare 

Cu rosul pulsului zvâcnind…

Iei doi ochi  ,

 îi amesteci în nisipul curgator 

si-i transformi în privire

Iei doua buze,

 le fereci cu degetul aratator înmuiat în ploaie…

si-ti vor fi izvor de povesti 

Iei doua mâini  ,

le saruti linia vietii  si le impreuni intru ruga…

Iei o iubire  ,

 îi pui aripi de înger si-o lasi sa ninga la ferestre înalte

cenusa ce naste stejari…

Caut strada ingusta batuta-n piatra grrrrri-sticlos , cu panta lina si biserica pe dreapta, cu pictor barbos ,musai cu pipa...si palarie...sa-mi prinda dintr-o privire zambetul pe panza lui, si de e destul de nebun...chiar veselia sfarcului stang...
Cu cafenea pe colt unde un poet nebun sa-mi citeasca in zat poezii de amor ,preludiul vinului din mansarda plina cu carti si nuduri tolanite, adumbrind peretii tutunii .
Neaparat in Paris...n'est ce pas?

pictor fara de penel

pictor fara de culori

pictor fara de privire

pictor fara de mâini

lasând dâre de cuvinte

pe pânza virgina

cu gust de nud …

Rainer Maria Rilke- Der Panther

 Sa ne-aşezam…

Tacerea-i pregatita indelung…

La lumina ochiului acvilin vom cina.

Nerostiri amarui

 umplute cu rom vom fuma.

Bem rosul

secundelor netrecute.

Mangaiem  carnii

gandurile crude .

Gustam

Nectar de fructe

De pacat.

Ma iarta

ca te-am pastrat

cocon de inger

nascător de aripa,

Un unu în plus

Iubirii de-o clipa…

 

-Esti dulce si nebun, gemeau buzele –petale uscate de nesarut

- Hai,apleaca-te peste margine…si lasa-ma sa-ti fiu iubit!

Ganduri-pelin buza paharului a povestit...

-Esti greu de cupris in cuvant , aspru –slefuit cu miros de pamant.

Iubindu-te picatura cu picatura ,pana la fund

Imi traiesc muzica sangelui si dansul tau lunecand rosu -arzand

In deget,in pantec si-n gand….

-Hai, soarbe ce va fi ramas…

ora 12 pe-un ceas...

Nimicul urla sticlos 

Taie aerul ce ne-a privit betia pulsului

Ninge rosu,cu boabe de struguri intru mustul nascator de destin

Eu sange,tu vin…picaturi fecunde in paharul preaplin…

N-am sa vorbesc despre Eminescu asa cum n-am putut niciodata sa recit vreo poezie in auzul lumii. La scoala ,cand trebuia s-o fac, cuvintele ma sufocau si parca fiecare sunet mi se infigea in gat ,paralizandu-ma.Astfel, maltratata ,vocea mea lua niste tonalitati anapoda horcaind parca vers cu vers spre disperarea auditoriului...Sau cel putin asa simteam eu ca se intampla.
Aproape ca fugeam spre casa si, in camera mea, versurile imi infloreau pe buze ...le imblanzeam privindu-le lumina in ochii cafenii iviti in oglinda, sau in dulceata cearcanului copilaresc, sau in boabele de ploaie ce-mi inmulteau chipul ...
Ani si ani de spuneri singuratice, de spuneri in gand ...Apoi de ascultat...pe buze tutunii versuri si versuri si versuri...ODA IN METRU ANTIC

Ambasadoarea întreaba: Câte frici ai,Anco?
Anca raspunde: Doi cai …

Frica fricii cea mai mare…ca n-am destule picioare
S-alerg prin lume calare.
Frica fricii mijlocie ,de baston si palarie.
Frica fricii cea mai mica , sa ma fi nascut pisica
Si sa n-am de moarte frica, opt vieti si-nca una mica…
Acum stiti de ce mi-e frica?

Am sa dau leapsa asta doar fetelor ( ca despre curajul barbatilor suntem pe deplin edificate ...n-est pas?): Maria, Shob , Mirey...ce "frici" aveti?

Dintr-un fulg ,de-o sa-l atingi,
Or sa-ti creasca aripi mici,
Or sa-ti pice lacrimi dulci
De la patru turturi lungi
Pe obrajii mere-dulci...

Din doi fulgi. daca ai vrea ,
Aripi mari ti-ai tricota
Cu undrele din Undrea
Si cu fire de povesti
Despre bucle ingeresti.

Peste neaua ninsa-n joaca
Mainile vor trece roata
Ochii -n cer s-or oglindi,
Cu mirare s-or opri:
Doamne-s ingeri ori copii?

Anna...femeie ce se daruia privirilor cu-atata pofta si nebunie,incat nici macar acei ochi mariti de placere nu mai stiau sexul purtatorului...Priveai si-o vedeai pe Eva,priveai si simteai miros de mar...apoi de mar copt...apoi de scortisoara...apoi...
Apoi descopereai in gandul ei ritmuri metalice, neimblanzite,sfredelind linistea si izbucnind taios de inteligent ,implinindu-i frumusetea.
Anna ,cu doi "n" , cu doi "a" ... 2-ul perfect...ridicat de Dumnezeu la patrat.

Anna ...statea intinsa in cabinetul medicului, unul din sirul celor care au incercat sa afle de ce rau e atinsa. Si-si povestea durerile ingrozitoare si refuzul corpului sau de a mai primi hrana. Medicul o privea,ii gandea durerea,ii poftea durerea...Si s-a decis...Anna trebuia sa faca injectii in pantece...injectiile cele mai chinuitoare si inutile ,ce pentru cateva minute faceau ca gandul ei sa ramana impietrit...uitand de tot....

Iar pe pantecul Annei,dupa fiecare durere ,inflorea cate un sarut tamaduitor,de la cel ce-a alungat durerea prin durere...
Da, Anna...

Ba...la...Da

Voi, ce-ati baut din mine vin
Si buze-ati supt cu gust mieriu
Mai grasi,mai slabi,pletosi sau chei
(merci ,VILLON..îmi dai idei!)
Ce v-ati târât ca melcii pe carnea ierbii
Urcând încet si lipicios spre chipul meu
(dit moi,Villon!) ................frumos...
Voi ce-ati iubit? carne sau os?
Voi ce-ati vazut? verde? caprui?
Voi ce-ati crezut cu gând hai hui?
Ca nu stiu cine mi-s? Ca-mi cresc aripile în vis?
Voi ,îmbracati la fel si Anonimi... ca un cuier
De fag,de tei, de care vrei...
(asa Villon,arde-i cu-ardei)
Voi,într-o zi veti întreba:
Iubita mea,vrei zatul din cafea?
Evidentement...pe-altcineva...
In timp ce zboru-mi voi zbura,
Gasindu-ma in mintea mea...


(Basta, Villon,cu rima ta)
Bauram cam muuult vin..n'est pas?