în urma mea nu am lăsat vreun înger
deşi parfumul lui va fi rămas
pe-o ramă oarbă aninându-şi ochii
căzuţi din rugăciune în păcat
în urma mea nu am lăsat vreun demon
deşi amare ierburi îmi fumegă în trup
şi din a dulce sânului otravă
oştiri de demoni strigătul mi-au supt
în urma mea nu am lăsat vreun zâmbet
deşi o lacrimă l-a povestit
cum din durere eu ciopli-voi crucea
pe care zâmbetul mi-am răstignit
în urma mea , sub-pasul mi-am lasat,
întoarcerea în dulcea neplecare,
lumina să-mi destrame al ochiului nesaţ
şi să-l ivească iară în oarba-mi depărtare..