Ea mi-a aratat aerul
ce-i imbraca aproapele
Ea a strigat cu limba de moarte
sa-l sufoc in respirarea mea
Ea era frumoasa si nerabdatoare
Si imi tivea panzele neincepute
Tesute cu dragoste intre coastele tatei
Ea m-a daruit
Mormantului meu cu baldachin…
Din umbra lăuză a dimineţii,
Noi
îl dezleagă pe unu de doi...
Era toamna
Când moartea a strigat după mine
Sfâşiind aerul ţipam
De-mi alergau morţii prin vine
M-am aşezat cuminte la rândul ce şerpuia
Spre copac
Să prind lumea din urmă …
Unii, s-au ales cu merele
“Sta-le-ar în gât!”
Blestemau cei din spate
Ce-au apucat frunzele doar… despuiate
Ca o întrebare nevinovată,
am întins mâna după frunza uscată
Era ultima , dulce si coaptă ,
precum un cuvânt
părăsind poezia pentru o şoaptă
Visam că-i mângâiam adânc toamna zimţată
sângerându-mi apusul în palma cea dreaptă
” S-au terminat”,îmi spuse norocosul din faţă
“Ia copacul , şi pleacă!”
Şi dând ocol minunii
Am luat doar umbra lui ce ascunsese soarta Lumii…
Când moartea a strigat după mine
Sfâşiind aerul ţipam
De-mi alergau morţii prin vine
M-am aşezat cuminte la rândul ce şerpuia
Spre copac
Să prind lumea din urmă …
Unii, s-au ales cu merele
“Sta-le-ar în gât!”
Blestemau cei din spate
Ce-au apucat frunzele doar… despuiate
Ca o întrebare nevinovată,
am întins mâna după frunza uscată
Era ultima , dulce si coaptă ,
precum un cuvânt
părăsind poezia pentru o şoaptă
Visam că-i mângâiam adânc toamna zimţată
sângerându-mi apusul în palma cea dreaptă
” S-au terminat”,îmi spuse norocosul din faţă
“Ia copacul , şi pleacă!”
Şi dând ocol minunii
Am luat doar umbra lui ce ascunsese soarta Lumii…
cârligul mi-e ascuns
în ochiul tău ,
deopotrivă sunt
pescar si peşte
ascultă cum mă zbat
în pleoapa ta,
în lacul de lumină
ce orbirea-ţi primeneşte
cârligul mi-e ascuns
în ochiul tău
degeaba –ţi fluturi geana
prin mările-mi virgine
căci fără mine n-ai nici ţărm
şi nici înec cum se cuvine
te uiţi într-o oglindă
prin plasa cea cârpită
adâncul de sub tine-atârnă greu
şi numeri pân’ la unu
nisipul din clepsidră
si numeri pân’ la tot
mulţimile de eu…
cârligul mi-e ascuns
în ochiul tău…
în ochiul tău ,
deopotrivă sunt
pescar si peşte
ascultă cum mă zbat
în pleoapa ta,
în lacul de lumină
ce orbirea-ţi primeneşte
cârligul mi-e ascuns
în ochiul tău
degeaba –ţi fluturi geana
prin mările-mi virgine
căci fără mine n-ai nici ţărm
şi nici înec cum se cuvine
te uiţi într-o oglindă
prin plasa cea cârpită
adâncul de sub tine-atârnă greu
şi numeri pân’ la unu
nisipul din clepsidră
si numeri pân’ la tot
mulţimile de eu…
cârligul mi-e ascuns
în ochiul tău…