:)

Orice lucru neîncăput în cuvânt

E un lucru câştigat

Deunăzi am uitat cum să –i zic unei pietre

Ea a rămas lângă mine

Fiind

şi după ce-am trecut,

ca un zid, ca o lovitură, ca un neînceput…

Am o mulţime de arbori , de păsări, de zei

Fără de nume, toţi ai mei

Drept care rogu-te pe tine, oricine,

Taci în pietrele drumului

în arbori, în păsări şi-n zeii mei

Taci în copilul născut deodată cu mine

Fără straie,

Fără nume,

Făr’ de rău ori de bine

Orice lucru neîncăput în cuvânt

E un lucru câştigat

Deunăzi …te-am uitat…

m-am intins alb,

vertical ,

pe perete

noaptea mi-a tras-o pe la spate

ah, de fericire plânge in mine moartea

i-au rămas picioarele afară din vis

şi-mi alergă prin temelie

viul neprins,

curgând insalubru , pe zid,

ca un film indian pe retină,

carnea mea- iederă întinsă la înverzit

pe dinafara ferestrei regurgitând lumină…

orgasmul a survenit din cauze naturale

peretele fiind in curs de reabilitare

deşi nu încă în stadiul de proiect,

eu, neîntâmplare cu potential de efect..

Poemul e un copac

Cu rădacinile-n cer

Ţi-e prea foame rodul să-i ceri?!

Furi si plângi..

Poemul e o piatră

Ce sângeră-n munţi

Ţi-e prea grea spre cer s-o arunci?!

Fugi si plângi...

Poemul e o rană

Ce-si cauta trup şi nu vraci

Te prea doare cuvântul să-l taci?!

Râzi si plângi...

Sub îngeri sunt oameni

Sub oameni sunt zei

Tavanul tăcerii se lasă

Sub paşii lor grei...

Bagă-mi degetul ăla în ureche

Să-mi traducă liniştea din greaca veche

Bagă-mi-l adânc în ochi

Să-mi scobească orbita

De deochi

Bagă-mi degetul ăla in gura

De Rai

Să-mi dezlege tăcerea de grai

Bagă-mi-l în inimă, răsucit

Să –mi taie calea sângelui

rătăcit

Bagă-mi degetul pe rând

In locul coastei ce-ţi sunt,

în buricul pământului

în mormânt

între coapse ,

să-mi dospească năpaste

Bagă-mi degetul în vis

când îmi arăţi noaptea

cu degetu’-ntins

ce bine e!

Eu

îmi dor toate rănile

mi le ţin in viaţă ,pe viaţă călcând

ele mă vindecă -n schimb

îmi picură dulce otravă-n cuvânt

cu sămânţa deşertului

ploaia mi-o leaga de pântece

eu te cer,

 te cer,

te tac

în ale durerii descântece

Tu

mă priveşti

ca pe o noapte jefuită de orbi

ca pe-un rug intrat din greşeală în ochi

tu mă priveşti

şi mă întrebi cum de nu mă doare

eu îmi dezbrac rana de mine ,

 ţi-o aştern drum sub  picioare.

şi te cer,

te cer,

te tac

pe ale mele  hotare...

Eu îmi plătesc toate vămile

Tu îmi hrăneşti toate rănile

http://www.youtube.com/watch?v=S9KuGyaHJsU&feature=feedf

*cantodiscanto*

tarantino,brindisino e/o leccese

“Tu rinnina che vai 
Lu maru maru. 
Ferma quanno te dico… 
Ferma quanno te dico… 
Dui paroli…
Oi riturnella ”

benedetta … grazia della musica
meridionale o “nordafricana”
sanguinante, 
muore senza... passione.

“Siente cca' bello mio lloco 'nnante 
',c'e' na casa 'na nenna 'nc'e' stà 
tu la vide ca nun è distante 
chella nenna aje da ire a truvà”

Attemporali spiriti.
Tuttora rupestri nell cuore
Volgar’ parla’ ma non pensa’
baciar insegna prima dalla mamma…

“Lu tamburellu miu veni di Roma 
Mannaggia a chi nun canta e chi nun sona….”


tragicamente “i romani” ci hanno imparato 
la tristeza meridionale.
eppure …


via..Von Far'de Nume...:)