doi fluturi orbi am adus cu mine
o rochie înflorată ,câteva zile şi nopţi
în valiza mea încap lucruri puţine
dar tu stii că ziua de azi îmi pică la sorţi

ziua de ieri am lăsat-o pe masă
e atat de neagră şi dulce încât
ai crezut ca e un colţ de pâine uscată
şi-ai muşcat cu toţi dinţii de jos şi de sus

când fluturii orbi se vor pierde în mulţime,
când pâinea neagră va hrăni câini fără colţi
tu sa încui în valiză ziua de ieri şi de mâine
fiindcă stii că doar "azi" îmi pică la sorţi


*
Cine plânge oasele stelelor
Din câinii ce mor în fiecare iubit
Fără să ştie lumina pe de rost
Este un mare prost!

De aceea scriu acest poem
Ca să-mi iau gândul !

**

Aş face o pereche frumoasă cu o pasăre
Dar pasărea face deja o pereche frumoasă cu aripa
Iar aripa face o pereche si mai frumoasa cu aripa
 Pasărea este fără pereche
Iar eu, iar eu

***

Un peşte este , un câine este, o acvilă este
Hai să nu le mai spunem pe nume! 
Hai să muşcăm  din cer lumină
Hai să tăcem cu gura plină!






























De-ntrebi,
Ninge mărunt
Ca un răspuns
De strigi,
Apune  cuvânt după cuvânt…
Tu nu eşti un înger ca toţi îngerii
Ţi se vede vocea şi ai o singură aripă

Ţi-aş răspunde,
Doar că în piept îmi creşte un copac
Ce ascunde o pasăre măiastră
foarte foarte speriată
Dacă  bate vântul, ploaia sau inima
Ea nu deschide uşa
Niciodată.
Să nu te miri că sunt aşa schimbată
Sunt a treia aripă
A îngerului meu,
toată!