Cuvinte şi lucruri
----------------------------------------
Unul câte unul lucrurile se lipeau cuminţi de cuvântul potrivit
Şi se făcuse o linişte aşa de mare
În care totul ar fi încăput mai degrabă nefiind.
Rămaseră câteva ţigări, o icoană ciobită, câţiva stropi de ploaie
Ce se lipeau cam aiurea de cuvinte
Schimonosindu-şi umbra de sine
Şi dând tuturor sentimentul de nesiguranţă
Precum o traducere pe google translate.
Când nu găseşti cuvântul potrivit, nu-ţi mai rămâne
Decât să traieşti în linişte absenţa lucrurilor
Şi să poţi oricând să-i zici in faţă
Unei pietre,
Lipită de-o pasare,
La rându-i lipită , greşit, de pieptul meu, care şi el …:
“Cum aş putea să ştiu ce zi e azi,
Dacă moartea nu mi-ar lăsa ziarul pe prag
În fiecare dimineaţă?”
----------------------------------------
Unul câte unul lucrurile se lipeau cuminţi de cuvântul potrivit
Şi se făcuse o linişte aşa de mare
În care totul ar fi încăput mai degrabă nefiind.
Rămaseră câteva ţigări, o icoană ciobită, câţiva stropi de ploaie
Ce se lipeau cam aiurea de cuvinte
Schimonosindu-şi umbra de sine
Şi dând tuturor sentimentul de nesiguranţă
Precum o traducere pe google translate.
Când nu găseşti cuvântul potrivit, nu-ţi mai rămâne
Decât să traieşti în linişte absenţa lucrurilor
Şi să poţi oricând să-i zici in faţă
Unei pietre,
Lipită de-o pasare,
La rându-i lipită , greşit, de pieptul meu, care şi el …:
“Cum aş putea să ştiu ce zi e azi,
Dacă moartea nu mi-ar lăsa ziarul pe prag
În fiecare dimineaţă?”
“Tu ce faci când nu dormi, temătoareo?”
A intreabat moartea cea de toate zilele…
Să nu-i zici nimic despre sarea pământului,
Despre sinteza Lunii
Ori despre curentul alternativ al eternităţii
ŞI să-i trânteşti lumina in nas
Mai ales că n-a mai rămas nicio oră neîncepută
Iar aerul care vibrează în odaie
Poate fi lesne confundat cu oricine
Hahaha ce de molii au să fluture
In costumul ei de scafandru…
“Tu ce faci când nu dormi, temătoareo?”
O sa mă întrebe moartea cea de toate zilele
O să-i spun că e prea târziu pentru somn
Miroase a cafea dimineata asta
Şi-i bine tare.
Şi oricum nu sunt eu fiinţa ce vrea să aibă ziua
Tot ce noaptea visează
O sa mă întrebe moartea cea de toate zilele
O să-i spun că e prea târziu pentru somn
Miroase a cafea dimineata asta
Şi-i bine tare.
Şi oricum nu sunt eu fiinţa ce vrea să aibă ziua
Tot ce noaptea visează
În toamna de arhangheli se-nduplecă uitarea
De sinele de frunză ce-ascunde seve dulci
Şi-şi lasă roua rece să lunece în jarul
Din Luna pârguită
De doruri şi de fugi
De sinele de frunză ce-ascunde seve dulci
Şi-şi lasă roua rece să lunece în jarul
Din Luna pârguită
De doruri şi de fugi
La ceas nepriceput de-aducere aminte
Când ochiul întomnează privirea spre amurg
Când îngerii grăbiţi se fac că plouă încă
Îmi joacă încă-n piept
Un ochi nătâng de murg
Când ochiul întomnează privirea spre amurg
Când îngerii grăbiţi se fac că plouă încă
Îmi joacă încă-n piept
Un ochi nătâng de murg
În toamna de arhangheli se-nduplecă uitarea
De sinele cel verde al vorbei tutunii
Răstălmăcind tăcerea uscată şi fragilă
Din mările de frunze
Foşnind a cărţi pustii
De sinele cel verde al vorbei tutunii
Răstălmăcind tăcerea uscată şi fragilă
Din mările de frunze
Foşnind a cărţi pustii
În toamna de arhangheli se-nduplecă uitarea
Şi –am să-mi aduc aminte că-i toamnă la sfârşit
Şi-am să-mpletesc cuvinte de pus sus, la icoană,
Cu busuiocul nostru
Tomnatic înflorit
Şi –am să-mi aduc aminte că-i toamnă la sfârşit
Şi-am să-mpletesc cuvinte de pus sus, la icoană,
Cu busuiocul nostru
Tomnatic înflorit